Dosarele legislative, pe scurt

Responsabilități clare

Noul regulament aduce clarificări în ceea ce privește criteriile de responsabilitate și normele privind determinarea statului membru responsabil cu evaluarea unei cereri de azil. Printre principalele modificări se numără: 

• termene mai scurte pentru toate procedurile (de exemplu, depunerea unei cereri de reprimire în termen de 2 săptămâni de la primirea unui rezultat pozitiv transmis prin Eurodac, în loc de 2 luni), contribuind astfel la un proces mai rapid și mai eficient de determinare a statului membru responsabil
• introducerea obligației de a solicita protecție în statul membru al primei intrări și de a rămâne acolo până la stabilirea statului membru responsabil – nerespectarea acestei obligații va avea consecințe importante, de exemplu solicitanții nu vor putea beneficia de condiții de primire complete, fiindu-le satisfăcute doar nevoile de bază
• eficientizarea procedurii de reprimire pentru returnarea unei persoane dintr-un stat membru în altul, în special prin introducerea unor termene mai scurte și prin anularea transferului de responsabilitate în cazul în care notificarea de reprimire nu este trimisă la timp
• consolidarea criteriilor familiale, în special:
  • ținând cont de familiile formate în țările de tranzit înainte de sosirea lor în UE
  • introducând posibilitatea de a-i atribui responsabilitatea statului în care un membru de familie al solicitantului își are reședința legală cu un permis de ședere pe termen lung eliberat în conformitate cu normele UE
  • introducând obligația de a acorda întotdeauna prioritate cazurilor legate de familie
• oferind gratuit consiliere juridică pentru toți solicitanții.

O solidaritate obligatorie, dar flexibilă

Noul regulament introduce un mecanism de solidaritate permanent, obligatoriu și bazat pe nevoi, înlocuind actualele soluții voluntare ad-hoc. Iată cum va funcționa acest nou mecanism.

1. În fiecare an, până la 15 octombrie, Comisia va adopta:

• un raport anual de evaluare a situației migrației în întreaga UE și în toate statele membre ale UE
• o decizie de punere în aplicare prin care se stabilește dacă un anumit stat membru (i) este supus unei presiuni exercitate de migrație sau (ii) este expus riscului de presiune exercitată de migrație în anul următor sau (iii) se confruntă cu o situație semnificativă în materie de migrație (o situație mai puțin gravă decât presiunea exercitată de migrație, care ia în considerare efectul cumulativ al sosirilor anuale actuale și anterioare)
• o propunere de act de punere în aplicare al Consiliului care să indice numărul de transferuri și de contribuții de solidaritate financiară necesare pentru anul următor.

2. În baza acestor elemente, Consiliul va adopta, înainte de sfârșitul anului, un act de punere în aplicare al Consiliului de instituire a rezervei de solidaritate, care va include angajamentele specifice asumate de fiecare stat membru pentru fiecare tip de contribuție de solidaritate. Deși contribuția de solidaritate este obligatorie pentru statele membre, acestea pot alege tipul de măsuri de solidaritate prin care doresc să contribuie la rezerva de solidaritate, și anume:

• transferul solicitanților de protecție internațională sau, în cazul în care statul membru contribuitor și statul membru beneficiar sunt de acord, al beneficiarilor de protecție internațională
• contribuții financiare:
  • pentru acțiunile întreprinse în state membre
  • pentru acțiunile întreprinse în țări terțe sau în legătură cu acestea
• măsuri alternative de solidaritate (și anume, personal și sprijin în natură).

Statele membre care se confruntă cu o „situație semnificativă în materie de migrație” pot solicita o deducere a contribuțiilor lor de solidaritate. În locul transferului, statele membre afectate de deplasări secundare pot alege, dacă sunt îndeplinite anumite condiții, să preia, în schimb, responsabilitatea pentru examinarea cererii unui solicitant deja prezent pe teritoriul lor – este vorba în acest caz despre o formă de solidaritate denumită „compensare a responsabilității”. Compensarea responsabilității devine obligatorie în cazul în care angajamentele de transfer sunt insuficiente.

Întregul proces va fi supravegheat și sprijinit de un coordonator al UE pentru solidaritate din cadrul Comisiei.

Noile norme în materie de responsabilitate oferă un sistem mai eficient pentru: 

• reducerea deplasărilor secundare 
• excluderea posibilității de a transfera în alt stat membru o persoană care constituie un risc în materie de securitate 
• garantarea faptului că acțiunile solicitanților nu conduc la un transfer de responsabilitate între statele membre. 

Pe de altă parte, noile norme de solidaritate vor prevedea un sistem obligatoriu care să fie atât previzibil, cât și flexibil, pentru a garanta că statele membre nu vor fi lăsate singure atunci când se confruntă cu o situație de presiune exercitată de migrație. 

Noile norme: 

• vor îmbunătăți previzibilitatea sistemului de responsabilitate și drepturile conexe pentru solicitanți, iar aceștia vor fi mai bine informați prin consiliere juridică acordată gratuit 
• vor garanta prioritizarea cauzelor familiale, astfel încât familiile să fie reunite cât mai curând posibil în cadrul procedurii de azil 
• vor asigura proceduri mai rapide și mai eficace pentru toți solicitanții. 

• Proceduri mai simple și mai clare, cu termene rezonabile pentru accesarea procedurii de către solicitanți și pentru finalizarea examinării cererilor.
• Norme mai stricte pentru a preveni utilizarea abuzivă a sistemului și deplasările secundare, și anume obligația de a introduce cererea în țara primei intrări: în cazul în care un solicitant a cărui cerere a fost soluționată într-un stat membru se sustrage și introduce o cerere într-un al doilea stat membru, statul membru respectiv va considera cererea ca fiind o cerere ulterioară.
• Garanții procedurale care protejează drepturile solicitanților, și anume consiliere juridică acordată gratuit în etapa administrativă a procedurii: orientări privind etapa administrativă a procedurii, inclusiv informații privind drepturile și obligațiile, asistență pentru depunerea cererilor; informații privind modalitățile de contestare a unei decizii de respingere și furnizarea gratuită de asistență juridică și reprezentare în etapa căii de atac, la cererea solicitantului.
• Se va acorda o atenție sporită persoanelor vulnerabile cu nevoi speciale.
• O listă obligatorie a motivelor pentru care examinarea unei cereri trebuie accelerată.
• Norme mai clare pentru aplicarea motivelor de inadmisibilitate și a conceptelor de țară terță sigură și de primă țară de azil.
• Legături mai strânse între procedurile de azil și de returnare, pentru a garanta că o decizie negativă în materie de azil este emisă împreună cu o decizie de returnare, iar căile de atac împotriva ambelor decizii sunt tratate în același interval de timp.
• Introducerea unei proceduri obligatorii de azil la frontieră în toate statele membre, cu o durată de 12 săptămâni în trei cazuri, atunci când:
  • solicitantul a indus în eroare în mod intenționat autoritățile sau a distrus ori a eliminat în mod intenționat un document de identitate sau de călătorie
  • solicitantul reprezintă un pericol pentru securitatea națională sau ordinea publică sau
  • solicitantul are cetățenia unei țări terțe pentru care proporția deciziilor de acordare a protecției internaționale este de 20 % sau mai mică.
• În cazul în care o cerere este respinsă în cadrul procedurii de azil la frontieră, resortisantul țării terțe este transferat către procedura de returnare la frontieră cu o durată maximă de 12 săptămâni, al cărei scop este returnarea rapidă a persoanelor care nu au drept de ședere în UE.
• Pentru a garanta aplicarea practică a procedurii la frontieră, statele membre trebuie să aibă capacitatea necesară de a prelucra cererile de azil și returnările, și anume infrastructură suficientă și personal instruit pentru a prelucra un anumit număr de cereri. Capacitatea adecvată la nivelul Uniunii este stabilită la 30 000, iar la nivelul statelor membre aceasta va fi stabilită de Comisie o dată la trei ani prin intermediul unui act de punere în aplicare.

• Prevenirea abuzurilor prin stabilirea unor obligații clare, pentru solicitanții de azil, de a coopera cu autoritățile pe tot parcursul procedurii și prin impunerea de consecințe severe în caz de nerespectare a prevederilor. 
• Introducerea unei proceduri obligatorii de azil la frontieră în toate statele membre, cu o durată de 12 săptămâni, pentru a stabili dacă cererile sunt nefondate sau inadmisibile. În timpul examinării cererii, solicitanților li se permite să rămână la frontiera unui stat membru, dar nu sunt autorizați să intre pe teritoriul acestuia. Aplicarea procedurii la frontieră este obligatorie în cazul în care o cerere este respinsă în cadrul procedurii de azil la frontieră. Resortisantul țării terțe este transferat către procedura de returnare la frontieră, cu o durată maximă de 12 săptămâni, al cărei scop este returnarea rapidă a persoanelor care nu au drept de ședere în UE.
• Statele membre pot să aplice conceptul de țară terță sigură și să înțeleagă mai bine criteriile aferente, și anume condiția să existe o „legătură suficientă” între solicitant și țara terță în cauză. În acest sens, statele membre vor putea utiliza atât listele UE, cât și listele naționale. De asemenea, statele membre vor putea aplica acest concept în mod individual, și anume vor putea considera că o țară terță care nu se află pe lista UE sau pe lista națională îndeplinește criteriile pentru a fi considerată țară terță sigură în raport cu un anumit solicitant. 

Din momentul depunerii cererii, un resortisant al unei țări terțe sau un apatrid este considerat solicitant de protecție internațională și are dreptul de a rămâne în statul membru responsabil (la frontieră, dacă face obiectul procedurii la frontieră sau pe teritoriu, dacă se aplică procedura accelerată/obișnuită), până la luarea unei decizii.  

Solicitanții vor fi protejați în conformitate cu dreptul internațional, Carta drepturilor fundamentale a UE și va fi respectat pe deplin principiul nereturnării.   

Pentru minori, inclusiv minorii neînsoțiți, sunt prevăzute garanții solide, și anume: 

• interesul superior al copilului este un principiu director care trebuie luat în considerare în toate etapele procedurii – o evaluare a interesului superior trebuie să aibă loc în conformitate cu dispozițiile relevante ale Directivei privind condițiile de primire; 
• posibilitatea ca un minor să aibă un interviu personal (admisibilitate și/sau fond) dacă acesta este în interesul său și se desfășoară în mod corespunzător; 
• minorii neînsoțiți vor fi asistați și reprezentați de un reprezentant temporar, care îi va ajuta la înregistrare, cazare, prelevarea amprentelor digitale și toate etapele procedurale necesare;  
• reprezentantul va fi numit în termen de cel mult 15 zile lucrătoare de la data depunerii cererii; 
• numărul minorilor neînsoțiți per reprezentant nu poate fi mai mare de 30 și de maximum 50 în cazul unui număr disproporționat de cereri depuse de minori neînsoțiți; 
• se va aplica o procedură de evaluare a vârstei: evaluare multidisciplinară, inclusiv o evaluare psihosocială – examinarea medicală în acest scop trebuie efectuată numai ca măsură de ultimă instanță. 

Solicitanții au dreptul la un interviu personal și la consultarea unui consilier juridic sau a unui alt consilier, pe întreg parcursul procedurii Solicitanții au dreptul de a contesta o decizie negativă în materie de azil, precum și decizia de returnare emisă în același timp. Căile de atac împotriva următoarelor tipuri de decizii nu implică un efect suspensiv automat (nu implică în mod automat dreptul de a rămâne pe teritoriu): 

• o decizie negativă pe fond emisă în cadrul unei proceduri accelerate sau al unei proceduri la frontieră (cu excepția cazului în care solicitantul este minor neînsoțit);  
• o decizie de inadmisibilitate (cu excepția cazului în care motivul respingerii este principiul țării terțe sigure);
• o decizie de respingere a unei cereri ca retrasă în mod implicit;  
• o decizie de retragere a protecției internaționale, dacă se întemeiază pe unul din următoarele motive – motive de excludere (refugiați), pericol pentru securitate (refugiați), condamnare pentru o infracțiune deosebit de gravă și pericol pentru comunitate (refugiați), motive de excludere (beneficiarii protecției subsidiare). 

În aceste cazuri, persoana poate solicita dreptul de a rămâne pe teritoriu (termenul pentru depunerea unei astfel de cereri este de cel puțin 5 zile) sau instanța poate decide din oficiu cu privire la această chestiune. Persoana poate să rămână pe teritoriul țării respective până la expirarea termenului de depunere a acestei cereri sau, în cazul în care persoana a depus o astfel de cerere, până la pronunțarea de către instanță a unei hotărâri în acest sens. 

Desemnarea unei țări terțe sigure la nivelul UE

Deși regulamentul conține dispozițiile necesare care detaliază criteriile pe care o țară terță ar trebui să le îndeplinească pentru a fi considerată sigură și normele privind întocmirea și modificarea unei liste a UE cu țările terțe sigure, nu există o astfel de listă în anexă la regulament. Lista poate fi adoptată într-o etapă ulterioară, printr-o modificare a regulamentului. Statele membre pot continua să își păstreze listele naționale în paralel, chiar și după adoptarea listei UE. 

Criteriile pe care o țară terță trebuie să le îndeplinească pentru a fi desemnată țară terță sigură sunt următoarele: viața și libertatea unei persoane nu sunt amenințate din cauza rasei, religiei, naționalității etc.; nu există niciun risc de vătămare gravă; este respectat principiul nereturnării; există posibilitatea de a solicita și, dacă sunt îndeplinite condițiile, de a beneficia de o protecție efectivă.  

Principalele diferențe între conceptul de țară terță sigură și conceptul de țară de origine sigură sunt următoarele: „țară terță sigură” este o țară care poate fi considerată sigură pentru un solicitant care nu este resortisant al țării terțe respective, în timp ce „țară de origine sigură” se referă la o țară care este considerată sigură pentru resortisanții săi (sau pentru foștii rezidenți obișnuiți, în cazul solicitanților apatrizi).  

Acest regulament prevede o solidaritate sporită și permite adoptarea de derogări în circumstanțe excepționale și pentru cel mai scurt timp necesar. 

 Referitor la consolidarea solidarității 

• Consolidarea solidarității și a măsurilor de sprijin s-ar putea realiza sub formă de transferuri, contribuții financiare, măsuri alternative de solidaritate (cum ar fi ajutorul acordat personalului sau sprijinul în natură) sau o combinație a acestor măsuri. 
• Atunci când aceste măsuri nu sunt suficiente, va apărea așa-numita „compensare a responsabilității”. Aceasta înseamnă că statul membru contribuitor își va asuma responsabilitatea de a examina cererile solicitanților aflați deja pe teritoriul său, pentru care, în mod normal, ar trebui să fie considerat responsabil statul membru care se confruntă cu o situație de criză.  
• Spre deosebire de Regulamentul privind gestionarea situațiilor legate de azil și migrație, în situații de criză, toate transferurile (solidaritatea în gestionarea persoanelor) trebuie să fie acoperite de statele membre contribuitoare, până la 100 % din nevoile de transfer identificate în Planul de răspuns în spiritul solidarității.  
• Prin urmare, într-o situație de criză, statele membre contribuitoare ar putea fi nevoite să își asume responsabilitatea pentru examinarea cererilor de protecție internațională dincolo de partea care le revine în mod echitabil. În acest caz, statele membre respective vor putea deduce partea suplimentară din contribuțiile lor de solidaritate viitoare.  

Referitor la derogări 

Statele membre care se confruntă cu o situație de criză, inclusiv de instrumentalizare sau de forță majoră, pot obține derogări de la anumite norme prevăzute în acquis-ul în materie de azil, de exemplu:  

• prelungirea termenelor de înregistrare a cererilor de protecție internațională la 4 săptămâni de la data depunerii acestora; prelungirea procedurii la frontieră, de la 12 săptămâni la 18 săptămâni;  
• prelungirea termenelor pentru normele privind determinarea statului membru responsabil (numai în caz de sosiri masive în situații de criză și de forță majoră) – aceasta înseamnă, de exemplu, prelungirea termenului de depunere a unei cereri de preluare de la 1 sau 2 luni la 4 luni de la data la care cererea a fost înregistrată.     
• derogări de la aplicarea procedurii la frontieră și extinderea domeniului de aplicare al procedurii la frontieră, în funcție de situație.  

Statele membre dispun de capacitatea de a reacționa la situații de criză, de instrumentalizare și de forță majoră, sporind reziliența sistemelor lor de migrație și azil prin: 

• consolidarea cadrului de solidaritate prin asigurarea faptului că sunt acoperite toate nevoile de solidaritate ale statului membru (statelor membre) în cauză 
• stabilirea unor derogări de la normele obișnuite, în funcție de situație.  

Noile norme mențin dreptul de acces la procedura de azil și asigură respectarea drepturilor fundamentale, garantând inclusiv că măsurile vor fi evaluate de Comisie, autorizate de Consiliu și aplicate numai în circumstanțe excepționale, strict atât timp cât și în măsura în care este necesar. Comisia va acorda o atenție deosebită respectării drepturilor fundamentale și a standardelor umanitare, necesității și proporționalității măsurilor și, de asemenea, va stabili dacă situația persistă sau nu. 

Se va acorda prioritate cererilor grupurilor vulnerabile, cum ar fi minorii neînsoțiți, femeile însărcinate și familiile cu copii mici. Într-o situație de instrumentalizare în care procedura la frontieră poate fi aplicată tuturor solicitanților, minorii cu vârsta sub 12 ani, membrii lor de familie și persoanele cu nevoi procedurale sau nevoi speciale de primire fie vor fi excluse de la procedura la frontieră de la început, sau, în cazul în care o procedură a fost deja lansată, aceasta va înceta să se aplice în privința lor de îndată ce, în urma unei evaluări individuale, se constată că este probabil ca cererile lor să fie întemeiate  

• În viitor, sistemul Eurodac va permite contabilizarea nu numai a cererilor, ci și a solicitanților. Tipul de date înregistrate se va extinde (va conține nu numai amprentele digitale, ci și imaginea facială, datele de identitate, copiile documentelor de identitate/de călătorie). 
• Perioada de stocare pentru anumite tipuri de date va fi prelungită la 5 ani, în timp ce perioada de stocare a datelor solicitanților va rămâne de 10 ani.  Baza de date va conține informații privind persoanele debarcate în urma operațiunilor de căutare și salvare, persoanele reținute în urma unei treceri ilegale a frontierei externe, despre care s-a constatat că se află în situație de ședere ilegală pe teritoriul unui stat membru, persoanele relocate și beneficiarii de protecție temporară. 

Referitor la consolidarea garanțiilor de securitate  

• Sistemul va include acum și date privind copiii începând cu vârsta de 6 ani, permițându-le autorităților să identifice copiii în cazul în care aceștia sunt separați de familiile lor și să îi protejeze pe cei vulnerabili pentru a nu fi victime ale traficului de persoane și exploatării. 
• Sistemul va crea, de asemenea, posibilitatea de a semnala o persoană care intră în UE și care reprezintă o amenințare la adresa securității interne, sub rezerva unor garanții solide în materie de protecție a datelor.

Noile norme vor contribui la facilitarea identificării persoanelor, la identificarea cererilor duble și la creșterea capacității statelor membre de a preveni deplasările secundare (deplasările neautorizate ale solicitanților de protecție internațională din statul membru de sosire către un alt stat membru) și de a aplica normele procedurale adecvate atunci când sunt identificate provocări în materie de securitate.  

Persoanele care au nevoie de protecție vor beneficia de proceduri de azil și relocare mai rapide. În plus, accelerarea procedurii de identificare va fi în avantajul categoriilor vulnerabile, inclusiv a minorilor neînsoțiți, diminuându-se astfel riscul de a fi victime ale exploatării sau traficului de persoane. 

Regulamentul elimină o lacună în cadrul existent, garantând: 

• controale uniforme privind starea de sănătate, identitatea și riscul în materie de securitate în cazul migranților care trec ilegal frontierele externe ale UE
• finalizarea screeningului într-un termen precis: 7 zile pentru procedura de screening la frontierele externe și 3 zile pentru procedura de screening care vizează persoanele reținute pe teritoriul respectiv   
• direcționarea rapidă către procedurile adecvate (procedura la frontieră, procedurile obișnuite de azil sau de returnare) 
• monitorizarea independentă a respectării drepturilor fundamentale în timpul procedurii de screening și al procedurilor la frontieră.

Noile norme vor juca un rol esențial în ceea ce privește: 

• securizarea frontierelor externe și îmbunătățirea gestionării sosirilor ilegale la nivelul UE 
• o obligație armonizată pentru toate statele membre de a identifica și de a verifica migranții în situație neregulamentară, înlocuind astfel practicile naționale divergente din prezent 
• asigurarea faptului că statele membre de primă intrare efectuează verificările necesare 
• consolidarea securității în spațiul Schengen prin asigurarea identificării migranților în situație neregulamentară și a solicitanților de azil care reprezintă o amenințare la adresa securității interne a UE 
• gestionarea riscurilor pentru sănătatea publică prin verificări amănunțite.

Migranții în situație ilegală și solicitanții de azil vor beneficia de Regulamentul privind procedura de screening: 

• controalele obligatorii în materie de sănătate și vulnerabilitate vor asigura identificarea timpurie a persoanelor care au nevoie de îngrijire imediată, precum și a minorilor și a persoanelor vulnerabile, accesul acestora, cât mai curând posibil, la protecția prevăzută de norme și la sprijinul necesar 
• screeningul va contribui la accelerarea și eficientizarea procedurilor 
• noul mecanism independent de monitorizare va spori transparența și responsabilitatea în timpul screeningului, promovând, în același timp, respectarea drepturilor fundamentale.   

Regulamentul privind condițiile de obținere a protecției internaționale va consolida și va armoniza criteriile de acordare a protecției internaționale și drepturile aferente, prin: 

promovarea unei mai mari convergențe a practicilor și deciziilor în materie de azil, cerându-le statelor membre: 

• să evalueze dacă există o alternativă de protecție internă (o zonă sigură în țara de origine) și să nu acorde statutul de refugiat într-un astfel de caz 
• să retragă statutul de protecție internațională atunci când persoana constituie un pericol pentru comunitate sau pentru securitate 
• să țină seama de orientările actualizate ale Agenției UE pentru Azil privind țările de origine atunci când evaluează și examinează cererile. 

Clarificarea drepturilor și obligațiilor beneficiarilor prin: 

• furnizarea de informații armonizate către beneficiari
• solicitarea de a elibera permise de ședere în termen de 90 de zile, într-un format armonizat   
• punerea la dispoziția statelor membre a posibilității de a condiționa accesul la asistență socială de participarea efectivă a beneficiarului la măsurile de integrare 
• consolidarea drepturilor minorilor neînsoțiți, în ceea ce privește furnizarea de informații într-un mod adaptat copiilor și în relație cu cerințele pentru tutori 
• clarificarea faptului că statutele umanitare naționale sunt autorizate, cu condiția ca acestea să fie acordate numai persoanelor care nu intră în domeniul de aplicare al Regulamentului privind condițiile de obținere a protecției internaționale. 

Noile norme: 

• îi vor descuraja pe beneficiari să facă deplasări secundare 
• vor crea condițiile necesare pentru ca solicitanții de protecție internațională să își justifice cererile cu toate elementele relevante  
• vor contribui la creșterea convergenței ratelor de recunoaștere între statele membre și la armonizarea criteriilor de acordare a protecției internaționale
• vor oferi stimulente pentru integrare. 

Avantajele pentru beneficiari: 

• un set clar de informații minime, care urmează să fie furnizate în baza unui model prevăzut într-o anexă la regulament 
• un acces mai rapid la permisele de ședere și asigurarea continuității între reînnoiri
• consolidarea drepturilor minorilor neînsoțiți 
• un set clar de drepturi și obligații în ceea ce privește ocuparea forței de muncă, prestațiile sociale, asistența medicală, educația, integrarea etc..

• Directiva actualizată armonizează și mai mult standardele de asistență în întreaga UE și stabilește obligații pentru statele membre de a garanta aceste standarde. Statele membre vor fi, de asemenea, obligate să elaboreze un plan de urgență în cazul unui număr disproporționat de sosiri. 
• Directiva consolidează măsurile de protecție și garanțiile pentru persoanele cu nevoi de primire specifice, inclusiv pentru copii. De asemenea, introduce un anumit grad de flexibilitate și eficiență în ceea ce privește gestionarea sistemelor de primire, precum și sprijin sporit pentru integrarea solicitanților de azil.  
• Pentru a preveni deplasările secundare, statele membre nu vor fi în măsură să ofere condiții materiale de primire pentru solicitanții care se află într-un alt stat membru decât cel responsabil.  

 Armonizarea standardelor 

• Noile norme vor asigura standarde adecvate în întreaga UE, obligând statele membre să ia în considerare indicatorii și orientările Agenției UE pentru Azil privind primirea, să asigure o capacitate suficientă și să stabilească planuri de urgență.  

 Consolidarea măsurilor de protecție și a garanțiilor pentru solicitanții de azil 

• Evaluarea nevoilor specifice în materie de primire trebuie finalizată în termen de 30 de zile (spre deosebire de „perioada rezonabilă” prevăzută în textul actual), iar victimele torturii și violenței trebuie să aibă acces la îngrijire cât mai curând posibil.  
• Nu ar trebui să se aplice plasarea în detenție, dacă aceasta pune în pericol sănătatea fizică și mintală a solicitanților. De regulă, copiii nu ar trebui să fie plasați în detenție și vor beneficia de o protecție sporită, inclusiv de un acces mai rapid la educație și de reprezentanți desemnați pentru minorii neînsoțiți.  

 Creșterea flexibilității și a proceselor de integrare  

• Noile norme le vor oferi statelor membre o mai mare flexibilitate în ceea ce privește repartizarea solicitanților de azil pe unități de cazare și zone geografice și, de asemenea, vor prevedea posibilitatea de a restricționa libertatea de circulație. Solicitanții de azil vor avea acces la piața muncii în termen de cel mult șase luni de la înregistrarea cererii lor, iar statele membre sunt încurajate să ofere acces mai devreme, în special solicitanților ale căror cereri sunt probabil întemeiate. Statele membre vor trebui să asigure accesul la cursuri de limbă, educație civică sau formare profesională. 

Statele membre vor beneficia de mai multă flexibilitate și de mai multe posibilități de a-și organiza sistemele de primire într-un mod adecvat și eficace, putând fi mai bine pregătite atunci când sistemele lor de azil sunt puse sub presiune. 

Solicitanții de azil, inclusiv minorii, vor beneficia de un nivel de trai adecvat în toate statele membre, precum și de garanții și măsuri de protecție consolidate și de un acces mai rapid la muncă și educație. 

• Noile norme creează o abordare colectivă și armonizată în ceea ce privește relocarea și admisia umanitară, stabilind proceduri comune. Acest lucru îi va permite UE să se exprime la unison și să își intensifice contribuția la eforturile internaționale de relocare.  

 Politică și proceduri comune 

• Noul act legislativ stabilește o procedură unificată pentru operațiunile de relocare și de admisie umanitară, reducând divergențele actuale dintre practicile naționale și îmbunătățind eficiența. 
• Acesta prevede pregătirea unui plan bienal al Uniunii, adoptat de Consiliu pe baza unei propuneri a Comisiei, Parlamentul European fiind informat pe parcursul întregului proces. Acest plan al Uniunii va stabili numărul total de persoane care au nevoie de protecție care urmează să fie admise în UE și va include indicații despre contribuția fiecărui stat membru și despre țările din afara UE din care urmează să aibă loc admisiile. 

 Consolidarea parteneriatelor cu țări din afara UE 

• Cadrul Uniunii va contribui la consolidarea parteneriatelor UE cu țările terțe, inclusiv prin demonstrarea solidarității globale cu țările care găzduiesc populații mari de refugiați. 
• Regulamentul va consolida contribuția Uniunii la inițiativele internaționale în materie de relocare și admisie umanitară, în sinergie cu angajamentele altor țări.  

• Cadrul Uniunii definește în mod clar relocarea și admisia umanitară în statele membre, introducând proceduri comune și asigurând o mai mare previzibilitate și eficiență în tratarea cazurilor pe teren.  
• Eforturile voluntare ale statelor membre vor fi sprijinite printr-o finanțare adecvată din bugetul UE.  
• Statele membre vor putea primi refugiați prin intermediul mecanismului de relocare și de admisie umanitară, în afara planului Uniunii.

• Cadrul Uniunii contribuie la sporirea căilor sigure și legale de intrare în UE pentru refugiații cei mai vulnerabili.  
• În ceea ce privește admisiile în conformitate cu planul Uniunii, cadrul stabilește proceduri clare și armonizate, inclusiv calendare și furnizarea de informații, pentru a spori transparența și a îmbunătăți eficiența procesului.